Bosquito

Au fost vremuri în care simplul fapt că puteam să ne întâlnim din nou părea un eveniment în sine.

Într-una dintre ferestrele de relaxare dintre restricțiile acelei perioade, PMCF a ajuns la Cabana Cumpăna.

Puteam să fim din nou împreună. Cu distanță, cu reguli, cu toate lucrurile care atunci deveniseră parte din normalitate.

Dar eram la munte.

Și aveam o surpriză.

După câteva încercări, discuții și un pic de insistență, una dintre cele mai iubite formații din România acceptase invitația noastră.

Bosquito venea la Cumpăna.

Nu pentru un concert clasic.

Nu pentru o scenă.

Ci pentru câteva zile la munte, alături de o gașcă de oameni, în care să se bucure și ei puțin de liniște, de aer și de sentimentul acela că, pentru o vreme, lucrurile reveniseră la normal.

Bineînțeles, exista o mică problemă.

Nu prea puteam să avem Bosquito lângă noi și să-i lăsăm doar să se relaxeze. :)

Așa că au apărut chitarele.

Și de acolo lucrurile au devenit exact ceea ce te-ai aștepta să se întâmple atunci când Bosquito începe să cânte.

Este aproape imposibil să stai liniștit.

Au fost cântecele lor.

Au fost oameni care au cântat cu ei.

Au fost râsete.

Dans.

Și o cabană care, pentru câteva ore, a uitat complet de perioada ciudată prin care trecea lumea.

Dar poate cea mai frumoasă parte a venit după ce ceea ce putea fi numit „concert” se terminase.

Radu Almășan avea concert la mare în ziua următoare.

Ar fi avut toate motivele să se retragă devreme.

N-a făcut-o.

A rămas cu noi până spre patru-cinci dimineața.

Au continuat chitarele. Au continuat cântecele. Alături de Ana Teodora, Delia Porumb și oamenii care încă mai aveau energie să stea treji.

În momentul acela nu mai exista scenă.

Nu mai exista public.

Nu mai exista „formația Bosquito venită la un eveniment”.

Erau doar niște oameni în jurul unor chitare, undeva la munte.

Și probabil tocmai asta ne-a rămas cel mai mult din întâlnirea aceea.

Am descoperit dincolo de una dintre cele mai cunoscute formații din România niște oameni incredibil de firești, care au intrat în gașcă fără distanță între „artist” și „participant”.

Iar de atunci a rămas și o prietenie.

Povestea Bosquito × PMCF nu credem că s-a terminat la Cumpăna.

De fapt, există de ceva vreme o idee.

Să-i aducem din nou.

Dar, data viitoare, într-un loc în care poate nu te-ai aștepta niciodată să găsești Bosquito.

Lucrăm la asta.

Nu știm exact când.

Dar mai devreme sau mai târziu, o să se întâmple.