Cati Vișinescu

Sunt oameni care apar într-o poveste după ce ea a început.

Și sunt oameni fără de care, poate, povestea ar fi început altfel.

Cati este unul dintre oamenii de la început.

Înainte să existe PMCF, exista doar o idee.

Niște prieteni. Muntele. Un foc. O chitară.

Și întrebarea aceea simplă care revenea de fiecare dată când apăreau pe YouTube filmări cu cântece de munte:

Cum ar fi dacă toate lucrurile astea s-ar întâmpla pe bune?

La începutul lui 2017, Marian a reușit să ia legătura cu Cati.

I-a propus să vină într-o zi la munte, alături de un grup de prieteni, și să cânte.

Nu știa când ar putea.

Au mai vorbit.

Au trecut câteva luni.

Până când, într-o zi, mesajul a venit din partea ei.

Era liberă la începutul lui septembrie și avea chiar și o idee: Refugiul Bâlea Tunel, în Făgăraș.

De acolo, lucrurile au început să se lege.

S-au strâns prietenii.

S-a organizat ieșirea.

Și i s-a dat un nume:

Prietenii, Făgărașul, Chitara & Focul.

Atunci nimeni nu știa că numele acela avea să fie începutul unei povești mult mai mari.

Au mers pe munte.

Au făcut focul.

Cati a cântat.

Iar imaginea care existase până atunci doar undeva în mintea unui om devenise realitate: prieteni adunați la munte, în jurul focului, ascultând cântecele pe care înainte le auzeau doar printr-un ecran.

A fost unul dintre momentele în care ceva s-a așezat.

Asta era.

Oameni aduși împreună.

Munte.

Chitară.

Foc.

Weekendul acela avea să devină unul dintre punctele de plecare ale poveștii care astăzi se numește Prietenii, Muntele, Chitara și Focul.

Iar Cati a fost acolo înainte ca PMCF să știe că într-o zi va deveni PMCF.

A continuat să vină alături de noi și în anii care au urmat, ori de câte ori drumurile și timpul i-au permis.

De aceea, Cati nu este doar unul dintre artiștii care au cântat la evenimentele noastre.

Este unul dintre oamenii de la început.

Și, uneori, începuturile unei povești mari arată foarte simplu:

niște prieteni, undeva în Făgăraș, o chitară și un foc.