Când povestim o plecare la munte, începem de obicei cu traseul. Într-o amintire a lui Constantin Beldie, prima oprire merită toată atenția: Caru’ cu Bere.
În studiul său despre Alexandru Beldie, Mircea Ordean reproduce o amintire a tatălui acestuia, Constantin: o plecare cu prietenii spre munți și un prim popas la Caru’ cu Bere. [1]
„am poposit, întîi și-ntîi, ca un bun bucureștean, la Caru cu bere.” [1]
Ne place amintirea aceasta pentru firescul ei. Când povestim o excursie, rămân de obicei în prim-plan traseul, peisajul și fotografia de sus. Dar o plecare are și momente care nu apar pe hartă. Discuția în care cineva propune destinația. Întâlnirea la care planul începe să capete formă. Timpul petrecut împreună înainte să avem bocancii în picioare.
La Caru’ cu Bere există și o altă legătură cu Sinaia, una păstrată în istoria clădirii. Arhitectul Ziegfried Kofszynski a făcut parte din echipa care a lucrat la Castelul Peleș. Ulterior, a proiectat împreună cu Alois Pesch clădirea Caru’ cu Bere, inaugurată în 1899. [2, 3]
Așa că, într-o zi în care muntele pare departe, ai un mic ocol de făcut în Centrul Vechi. Poți privi clădirea și gândindu-te la omul care a lucrat mai întâi la Sinaia. Iar dacă ajungi cu prietenii, ai și povestea lui Beldie de adăugat conversației.
Între două weekenduri la munte încape foarte bine o seară în București. Fără bagajul de pregătit, fără calcule despre vreme. Doar ocazia de a-i revedea pe cei cu care ai mers și de a afla ce le-a mai rămas pe lista de locuri în care vor să ajungă.
La masă, fiecare aduce altă versiune a aceleiași excursii. Unul are fotografia bună. Altul își amintește replica pe care ai fi preferat s-o uite. Iar cel care spunea pe ultima urcare că nu mai vine niciodată începe, foarte discret, să întrebe când plecăm din nou.
Pentru PMCF, întâlnirile acestea au locul lor. Prieteniile pot continua și în timpul săptămânii, când rucsacul stă acasă. Putem să ne vedem pur și simplu, fără să așteptăm următorul eveniment.
Amintirea lui Constantin Beldie ne lasă tocmai acest mic început de poveste: o plecare spre munți, cu un popas în București. Iar noi putem lua din ea o idee pentru următoarea întâlnire.
Traseul îl stabilim după ce ne așezăm.